Preotul  Nicolae Bîru din Covăsânţ a avut iniţiativa refacerii schitului în acelaşi loc unde a mai existat odată un schit care a fost distrus, rămânându-i numai ruinele şi obiceiul de a pelerina aici. Demersurile pentru construirea paraclisului au început încă din 1926, iar piatra fundamentală s-a aşezat numai în Sâmbăta Mare din anul 1931, ca simbol al patimilor şi al Învierii.

În data de 9 iunie 1932 paraclisul de la Izvorul Feredeu a fost sfinţit de Episcopul Aradului şi începând din această dată poartă numele de schitul „Sfântul Gheorghe” Feredeu.

În anul 1959, din cauza vremurilor foarte grele, acest aşezământ a fost desfiinţat în mod abuziv, aceeaşi soartă împărtăşind multe schituri şi mânăstiri din ţară. O nouă etapă din viaţa bisericească de la Schitul Feredeu a început în anul 1986 când Prea Sfinţitul Episcop Timotei Seviciu împreună cu părintele Ilarion Tăucean- care a fost numit stareţ, au demarat lucrările de reparaţii, renovare şi refacere a bisericii şi a paraclisului. Noua biserică are forma unei cruci, fiind compartimentată cu altar, naos, pronaos şi pridvor închis, iar catapeteasma a fost confecţionată din lemn masiv de stejar sculptat. Faţadele exterioare a lăcaşului religios sunt tencuite şi vopsite foarte simplu în culoarea albă. Concomitent au mai fost construite o serie de clădiri anexe, clădirea stăreţiei compusă dintr-un număr de patru încăperi, o clădire cu parter, un etaj şi un coridor, unde au fost amenajate la fiecare nivel un număr de opt chilii. De asemenea, au fost construite două clădiri în formă de trapez, una de dimensiuni mai mari, iar cea de-a doua de dimensiuni mai reduse, unde a fost amenajată şi o bucătărie, precum şi o altă clădire cu încă două chilii.

Din cauza drumului cu urcuş anevoios spre Feredeul din Deal, a mai fost construită încă o biserică mai jos, astfel a luat fiinţă o nouă aşezare monahală: Feredeul din vale. Hramul mânăstirii din deal este Sf. Mare Mucenic Gheorghe, ales parcă simbolic pentru ceea ce însemnă calitatea izvorului vindecător de boli trupeşti şi sufleteşti, iar hramul mânăstirii din vale este Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul, care a trait în urma cu mai bine de 850-900 de ani înaintea lui Cristos, în vremea regilor Ahas si Josafat, fiind nascut din neamul lui Aaron în tinutul Galaad – Tesvi, pe care biserica i-a trecut în rândul sfintilor ei, pentru faptele lui mari si minunate, fiind înzestrat de Dumnezeu, cu puteri deosebite, unicul proroc din Vechiul Testament, cinstit cu mare veneratie de traditii, religioase românesti si reprezentat în iconografie întotdeauna într-un car de foc. I se mai spune “ Ilie cel cu nume mare “ iar în Cartea patra a Regilor este numit “Omul lui Dumnezeu” drept si temator, care a fost rapit la Cer, cu trupul într-un car de foc, care n-a dat tribut morti trupesti si care a fost cinstit pe Muntele Taborului, contemplând chipul de slava a lui Iisus în clipa minunatei Schimbari la Fata ( Matei 17, 3). Crestinatatea ortodoxa româneasca îl cinsteste în mod deosebit, vazând în el forta nepotolita a naturi care stapâneste fulgerele si tunetele si care aduce ploi binefacatoare holdelor, oamenilor si tuturor vietatilor. Învataturile, faptele, si profetiile cu care Dumnezeu i-a luminat viata nu au fost scrise într-o carte, care sai poarte numele ca a lui Isaia sau ale celorlalti proroci, ci despre el gasim scris în Sfânta Scriptura (III Regi, cap.17-20 : IV Regi, cap. 1 si 2). Altarul si naosul noului lacas religios sunt spatioase si excelent luminate. Catepeasma, Tetrapodul, stranele cântaretilor, tronul arhieresc si stranele credinciosilor sunt si aici executate din lemn de stejar masiv. Deasupra pridvorului a fost înaltata o turla oarba în forma patrata.

Atât la mânăstirea din deal cât şi la cea din vale, pictura interioara a fost realizata în anul 1990, in tehnica de fresca de catre pictori Radu si Alexandra Jitaru Concomitent, în tehnică frescă. Aceasta a fost executată  în perioada anilor 1989-1990 la Biserica „Sf.Gheorghe” şi 1998-1999 la Biserica „Sf. Prooroc Ilie”, respectând canonul picturii bisericeşti.

În data de 23 februarie 2000, schitul de călugări Feredeu s-a transformat în mânăstire. Astfel, după mulţi ani de muncă, Mânăstirea Feredeu a devenit un loc accesibil tuturor.