Poezie: Culoarea sufletului

(el)- Culorile sunt calde ÅŸi reci,
şi nonculori…
Sufletele sunt reci ÅŸi calde,
şi pustii…
Fiecarui om
ar trebui să-i vină o culoare…
Oare ce culore eÅŸti tu?
(ea)- Eu sunt culoare colorată!:)
(el)- Culoarea verde?!
este cea mai dragă culoare a ochilor
ÅŸi a psihicului uman,
care calmează, odihneste…
Dar este o culoare rece!
RoÅŸu?!
Este o culoare care te oboseÅŸte.
Trezeşte în tine ură…
suparare…
nervi…
Dar este o culoare caldă!
Ce culoare are sufletul tău?
(ea)- Sufletul meu nu are culoare…
Îl simţi,
dar nu îl poţi atinge…
Îl poţi vedea
decât dacă crezi tare în el…
Sufletul meu?!
E un amestec
între albul pur şi negrul demonic…
Pictează-mă-n creion,
maine, va fi nevoie de corectură!
(el)- Da… dacă toate sufletele ar avea culoarea lor,
ar trăi pe o paleta…
Dar…Nu…





