Astazi as dori sa pun in discutie dilema existentiala a tanarului din Romania si anume aceea de a ramane in Romania sau de a-si cauta un rost pe alte meleaguri mai propice. Prima varianta este o provocare, una puternica, si totodata cea mai curajoasa decizie luata vreodata, iar cea de-a doua este calea adevarului, reprezentata de transparenta guvernamentala occidentala si de modul conectat la realitate in care este abordat cetateanul in statele occidentale.

 

Noua tinerilor ni se tot spune de cand ne stim ca suntem un popor curajos, ca avem un C.V. bogat in materie de razboaie castigate si ca am fi cei mai mari viteji de pe pamant. Ei bine, acest „atuu” se pliaza perfect pe mentalitatea generala S.F. a romanului insa daca dorim sa acceptam realitatea ne vom da seama cu usurinta ca am fost in permanenta in defensiva fata de alte popoare. Am fost cotropiti tot timpul si ne-am vandut caracterul si personalitatea la prima ocazie ivita. Aceasta este realitatea dar cu toate acestea multi dintre noi, chiar daca au constientizat sau nu, au luat cea mai curajoasa decizie : aceea de a ramane in Romania. Am ales aceasta provocare crezand intr-un viitor mai bun, crezand in schimbare dar la fel ca alti concetateni carora le-a murit in timp entuziasmul, ni se prognozeaza multora dintre noi aceeasi soarta. Traim cu sperante, cu ganduri mari dar in final avem toate sansele de a ne resemna.

 

Pe de alta parte putem lua din timp o decizie relativ inspirata : aceea de a pleca intr-un stat occidental unde sa putem spera intr-un mod realist la un viitor mai bun. Acolo sansele sunt altele, nivelul de trai este mai ridicat, mentalitatea generala este net superioara si se creeaza un context favorabil de dezvoltare personala. Statul este stat real nu un fake chinezesc care poate fi achizitionat la cele mai mici preturi si avand calitate indoielnica. Acolo poti fi considerat cetatean, poti trai in realitate, poti trai in adevar si cu siguranta roadele muncii nu vor intarzia sa apara. De altfel, noi in acea directie tindem numai ca avem un decalaj de cel putin 100 de ani.

 

Acestea sunt posibilitatile si dupa ce trec un numar de ani din viata noastra, incepand sa ne maturizam, ne punem problema deciziei corecte pentru noi. Unde dorim sa ne cladim viitorul, unde ne regasim si unde putem beneficia, nu in ultimul rand, de respectul mult dorit? Fiecare din noi are propriul raspuns la aceasta intrebare, cert este insa faptul ca Romania are nevoie de multe schimbari si cand spun „schimbari” ma refer in primul rand propriu-zis la oameni pentru ca mentalitatile se schimba cu dificultate. Oamenii din pozitiile „cheie” trebuie schimbati fizic dar cum Romania este conectata direct la celebrul proverb „capul plecat sabia nu-l taie”, slabe sunt sansele sa traim aceasta schimbare. Romanii au fost plecati tot timpul si, adoptand o atitudine servila sau umilitoare, au dus „crucea rusinii” in fiecare epoca in spate. Am fost tot timpul la mana altora, subjugati, folositi si din aceasta cauza suntem unde suntem. Suntem jos si acolo vom ramane daca vom aprecia aceleasi valori pe care le apreciem de mult timp. Ne mandrim ca am avut „brate de fier”, „viteji”, artisti dar o societate profitabila este cladita de artisti sau de „creiere”, de specialisti in economie, de specialisti in politica sau in alte domenii esentiale?! Fireste ca avem nevoie si de recreere dar trebuie ca odata pentru totdeauna sa ne trezim si sa punem accentul pe ce conteaza in viata. Sa nu lasam tinerii cu potential sa plece si sa nu mai sustinem tinerii care prin faptul ca sunt servili si subordonati ajung sa se afirme in aceasta societate. Politica este bolnava, grav bolnava, iar daca creierul nostru este bolnav vor fi afectate si celelalte organe.

 

Haideti sa ne trezim si sa dam tonul unei noi vieti! Eu am ales provocarea, am ales sa lupt pentru un viitor mai bun, am ales sa lupt pentru inlaturarea nonvalorilor. Romania sufera si este datoria noastra sa evitam starea de putrefactie spre care tinde. Nu este vina ei ca oamenii au irosit aproape tot ce le-a oferit natura, ca au pus bazele unui sistem bolnav si ca isi folosesc o prea mica parte din creier in procesul de luare a deciziilor. Sper ca nu sunt singurul care mai spera!

 

Bafta Romania!...ai nevoie.

Cătălin Isbașe – director executiv „Piaţa Aradului”

e-mail : Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza