În momentul în care am reflectat asupra îmbunătăţirii conceptului ziarului „Piaţa Aradului” și am considerat că rubrica „Politica încotro?” poate reprezenta un „plus” necesar în atingerea acestui obiectiv, am ajuns cu ușurinţă la dilema alegerii primului subiect al acestei rubrici.

O dilemă pe care de altfel nu am rezolvat-o foarte greu. Am decis să încep această campanie de educaţie politică prin încercarea mea de a defini România și imaginea generală pe care o creează frumoasa noastră ţară . Astfel am încercat să identific natura generală a oamenilor care o locuiesc, obiceiurile lor, modul de manifestare și multe alte caracteristici definitorii ale poporului român.

După câteva reflecţii profunde am ajuns și la o concluzie. După opinia mea, România poate fi caracterizată în două cuvinte, iar întâmplarea face ca aceste două cuvinte să fie substantive proprii. Fără să vă mai ţin în suspans vă ofer și soluţia la această ghicitoare iar aceasta este : Dan Diaconescu.

Am ajuns la această concluzie după o analiză riguroasă și pot spune sincer că nu m-a încercat nici cel cel mai mic sentiment de mândrie în momentul în care am conștientizat acest lucru. Viaţa politică românească este foarte colorată , nu neapărat într-un sens pozitiv, dar nu cred că putem contesta conţinutul dens al acesteia. Avem apariţii politice complexe dar în același timp aceste apariţii au și un element comun iar acest element este lipsa calităţii umane, raportată la profilul ideal al politicianului. Această lipsă de calitate nu se regăsește la toţi oamenii politici dar cu siguranţă se regăsește la majoritatea acestora.

Putem observa acest lucru analizându-ne conturile bancare, care sunt rezultatul unor politici fiscale deplorabile, sau analizând imaginea externă a României care este mai mult decât grăitoare. În timpul unui interviu, marele tenisman Ilie Năstase a spus un lucru foarte veridic și anume că „România va fi privită mult mai bine în lumea civilizată, în momentul în care oamenii politici care o reprezintă vor fi la nivelul de performanţă al unor mari sportivi ca Nadia Comăneci sau a unor profesioniști din muzică precum George Enescu”. Acest lucru este în opinia mea mai mult decât evident și oricât de mult mi-aș dori ca viitorul „să sune bine” pentru noi, trebuie să admitem că „mai e mult până departe”.

Trecând la subiectul nostru principal și anume la România, corelată la Dan Diaconescu, îmi manifest de la început speranţa că acest articol nu îi va oferi un plus de imagine „ilustrului” realizator TV ci își va atinge obiectivul principal și anume acela de a trage un semnal de alarmă că suntem pe cale să depășim până și limita derizoriului.

Suntem obișnuiţi cu „oameni politici” care în mod normal nu ar trebui să își găsească locul în viaţa politică a unui stat democratic sănătos. Aici putem da cu ușurinţă exemple cum ar fi George Becali, Ion Dolănescu, Irina Loghin, Anghel Iordănescu sau nu mai puţin celebra Elena Băsescu. Pentru unele din aceste persoane poate fi exprimat un respect evident pentru anumite realizări din viaţa lor dar aceste realizări cred că suntem de acord că nu prea au nimic în comun cu calităţile pe care trebuie să le deţină un politician. Cu mult timp în urmă, un personaj considerat de mulţi oameni mai inteligent decât cei amintiţi mai sus, iniţia „principiul vaselor metalice” care presupune faptul că pentru ca o societate să funcţioneze la parametrii optimi este necesar ca fiecare persoană să-și identifice adevărata vocaţie, să se perfecţioneze în acel domeniu și nicidecum să își diversifice domeniile de activitate și ca rezultat să se plafoneze la un nivel cel mult mediocru pe fiecare domeniu în parte. Acel personaj era Platon și dealungul timpului a fost etichetat ca „părintele democraţiei”, el punând bazele pentru ce reprezintă astăzi o adevarată democraţie. Dar în România, după cum suntem obișnuiţi de mult timp, este o tradiţie să se desconsidere adevăratele valori și este deja o obișnuinţă ca persoane publice cu o oarecare notorietate să candideze pentru funcţii politice pentru care nu sunt deloc de recomandat. Dar această cutumă nu se va opri prea curând și asta datorită faptului că poporul român demonstrează un nivel mai mult decât josnic in ceea ce privește cultura politică sau civică. Este evident faptul că avem principii de opţiune electorală eronate și este incontestabil faptul că nu cunoaștem și nu vom cunoaște prea curând noţiunea de solidaritate civică. Dacă unele popoare sunt formate din cetăţeni, noi suntem un popor de indivizi iar acest lucru îl resimţim în fiecare zi a existenţei noastre, chiar dacă dorim sau nu să acceptăm acest lucru.

De curând și-a anunţat candidatura la președinţie Dan Diaconescu. Aceasta nu este o știre care a șocat. În România este posibil orice iar românii pot accepta cu ușurinţă o aberaţie în plus pentru că viaţa românilor este clădită pe aberaţii de diferite naturi. Intuiţia îmi spune că va obţine si un procent electoral bunicel dar din fericire nu suficient de mare încât să își atingă obiectivul.

Mizând pe „principiul martirizării”, care a funcţionat atât de bine la Becali, si bazându-se pe privitorii care îl urmăresc cu gura căscată la fiecare emisiune pe care o realizează , Dan Diaconescu, a pornit în această cursă și după ce a reprezentat servantul ideal pentru Traian Băsescu în campania trecută , a decis că e momentul să își ia inima în dinţi. Chiar dacă nu are nicio șansă , candidatura lui va avea efect asupra rezultatului și va diversifica procentele electorale, acest lucru fiind posibil pentru că unora din alegătorii lui Băsescu li s-a terminat litrul de ulei sau li s-au uzat plasele primite în campania trecută și caută o reorientare electorală. Ce altă opţiune e mai potrivită decât un candidat care are ca imn electoral o manea, care îi are în staff-ul de campanie pe Ileana Ciuculete sau Axinte ( ex Vacanţa Mare ), care promite cu nonșalanţă că va crește pensiile si salariile cu toate că este clar pentru orice persoană care are mai mult de un neuron că este imposibil acest lucru în situaţia financiară actuală a României, care promite că va reduce taxele sau impozitele cu toate că probabil nu are o strategie pregatită în acest sens, care promite că va schimba sistemul juridic și va introduce formula cu juraţi aplicată in S.U.A. cu toate că românii au demonstrat deja că nu știu să aleagă un președinte de aici putând cu ușurinţă să ne dăm seama ce decizii catastrofale ar lua in boxa juraţilor și care promite că nu vor exista procese care vor dura mai mult de 50 de zile, promisiune bazată în mod evident pe „expertiza juridică” a domnului Diaconescu?! Și astfel am ajuns să avem un alt candidat S.F., cu promisiuni S.F. care probabil va avea și alegători S.F. din punctul de vedere al capacităţii de a lua decizii electorale raţionale.

Trăim într-o lume crudă iar deciziile pe care le luăm se pot întoarce cu ușurinţă împotriva noastră. Chiar dacă m-am axat în acest briefing politic pe Dan Diaconescu, nu am dorit să îi subliniez prea mult existenţa deoarece nu doresc să îi ofer un plus de imagine care îi poate fi util. Acest articol dorește să sublinieze faptul că trebuie să ne trezim, ca popor, la un moment dat din acest nor cenușiu în care ne-am rătăcit. Avem nevoie de o nouă viaţă si de o nouă gândire, avem nevoie de noi oameni si totodată de un nou viitor...aceasta este esenţa prezentului articol si sper, spre binele acestui stat, că nu sunt singurul care împărtășește această opinie.

Acestea fiind spuse, vă aștept săptămâna viitoare cu noi opinii sau informaţii de interes general.

Baftă Romania!...ai nevoie.

Cătălin Isbașe – director executiv „Piaţa Aradului”

e-mail : Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza