Ninge rar cu fulgi pufosi si zambitori. Iarna isi asterne covorul de diamant peste proaspat sosita primavara. Ingerasii din ceruri s-au decis sa faca azi curatenie si au inceput prin a scutura plapumioarele de somn.

Fulgi moi au zburat din ele, presarand deasupra orasului o ploaie de miracol. In coborarea lor, fulgii sunt invitati la dans de catre adierea vantului, aceasta purtandu-i suav pe bratele ei spre pamant. Valsul fulgilor de nea ofera un peisaj feeric, imbatand ochiul cu lumina si puritate. La finalul dansului, partenerii fac o reverenta, iar fulgii formeaza deasupra pamantului o pelicula de zahar pudra.

Cum esti atunci cand ninge? Simti incantare, bucurie? Iti amintesti de cand erai mic si te bucurai cum zapada scartaia sub papuceii tai? Mai privesti zapada ca o plapuma groasa si pufoasa ce se asterne peste pamant? Ei bine, eu da. E atat de frumos sa percepi anumite lucruri asa cum face un copil. E frumos, pentru ca e pur si inocent si acest mod de a privi lucrurile iti da alt tonus si alta perspectiva asupra a tot ce te inconjoara. E minunat sa resimti natura ca in copilarile, sa reinveti sa te bucuri de orice lucru marunt, asa cum face un copil, sa ai mereu sufletul zambind.

Articol preluat de pe Marilenacristea.blogspot.com