Bumerangurile nu erau folosite la doborârea cangurilor, asa cum se crede. Menirea lor era să imite ulii, astfel încât să gonească păsările ce aveau să fie vânate în plasele întinse printre copaci. Altfel spus, bumerangul era un soi de "prepelicar" de lemn în formă de banană. El nu apartine în totalitate triburilor aborigene. Cel mai vechi bumerang a fost descoperit într-o pesteră din Carpatii polonezi si are peste 18000 de ani vechime. Diferite genuri de bumeranguri au fost folosite si în Egiptul antic în anul 1340 î.Hr. În Europa de Vest, gotii au folosit si ei un soi de bumerang, pe care îl numeau cateia, pentru a vâna păsări în jurul anului 100 d.Hr. Cele mai vechi bumeranguri apartinând triburilor aborigene au 14000 de ani vechime. Aborigenii din Australia au devenit experti în mânuirea bumerangului deoarece nu au învătat niciodată să folosească arcul cu săgeti.

Prima atestare a cuvântului "bou-mar-rang" datează din 1822. Provine din graiul tribului Turawal, din Australia. În graiul acestui trib există mai multe cuvinte referitoare la betele de vânătoare, dar cuvântul bumerang era folosit pentru bătul care se întorcea la cel care l-a aruncat.