Arhitectura renascentistă este arhitectura perioadei de la începutul secolului al XV-lea până la începutul secolului al XVII-lea, în diferite regiuni ale Europei, în care are loc o redefinire a interesului pentru cultura şi civilizaţia greco-romană, iar spiritul european se eliberează de sub tutela obscurităţii religioase medievale.

Termenul de Renaştere a fost folosit de Vasari (1452-1550) care evocă o "rinascita" artistică, în opoziţie cu maniera gotică precedentă, deci cu ansamblul epocii medievale. Delimitarea precisă a Renaşterii din punct de vedere cronologic îi aparţine lui Jacob Burckhardt către 1860. În arhitectură, ca şi în pictură şi sculptură, Renaşterea a avut un cuvânt greu de spus. Formele geometrice s-au reconsiderat: pătratul şi cercul pentru plan, cubul şi cilindrul pentru edificii. Este căutată simplitatea. Reprezentanţii acestui curent au introdus anumite îmbunătăţiri în lucrările lor în această perioadă: Filipo Brunelleschi foloseşte secţiune de aur în construcţia capelei Pazzi de la Florenţa. Numărul de aur se notează Φ, fiind util în numeroase proporţii, de exemplu membrele unui om: dacă împărţim lungimea braţului unui om cu lungimea de la cot la degete, va da 1,618.

Caracteristici: reaparitia interesului pentru principiile artei antice, pentru individualizarea persoanei, pentru frumusetea corpului omenesc. Cunoaste trei etape distincte: Renasterea timpurie, de apogeu si tarzie. In sculptura, noul mod de interpretare este realist, bazat pe cunoasterea subtila a anatomiei: personajele au armonie, eleganta, compozitiile sunt echilibrate.

In pictura, portretele realizate, in stil realist, reflecta si psihologia personajului; se aprofundeaza studiul perspectivei, se folosesc culorile active, se exploateaza efectele de zi, noapte si de clarobscur. Printre reprezentanti: Masaccio, Sandro Botticelli, Pierro della Francesca. In Renasterea de apogeu, pictura a atins perfectiunea in redarea personajelor si a mediului atat prin desen cat si prin conceptie si culoare. Pictori importanti: Leonardo da Vinci, Rafael, Alessandro Moretto, Giorgione, Titian, Jacopo Palma Vecchio.

In perioada Renasterii tarzii (1540-1600), pictura se remarca prin compozitii in diagonala, cu figuri alungite, efecte dramatice prin racursiuri neobisnuite si culori intunecate (Tintoretto), prin reflectarea vietii luxoase, folosirea decorului somptuos (Veronese), prin transformarea episoadelor biblice in scene din viata oamenilor simpli (Jacopo Bassano).